De ce sunt importante proteinele în dieta pacientului oncologic?

Un obiectiv crucial al dieteticianului în ceea ce privește nutriția pacientului oncologic îl constituie optimizarea timpurie și continuă a stării nutriționale, inclusiv a cerințelor crescute de proteine ​​cu scopul de a preveni și de a reduce la minimum pierderea musculară observată adesea în timpul tratamentelor oncoologice.

Proteinele sunt esențiale în dieta pacientului oncologic și ele nu trebuie să fie scoase din alimentație deoarece rolul lor cel mai important este acela de a participa la formarea celulelor, de a repara țesuturile furnizând energia necesară menținerii unui sistem imunitar cât mai puternic.

Dintre sursele cele mai importante de proteine recomandate în dieta pacienților oncologici fac parte:

Surse de origine animală:

• Carnea de pui, de găină, de curcan ( pe lângă sursa de proteine este o sursă bogată în minerale precum fosforul, potasiul, zincul și fier); ficatul este o sursă recomandată de fier.
• Carnea de pește în special carnea de somon sălbatic, de ton, de hering, sardină, macrou, merlucius reprezintă și o sursă importantă de minerale și vitamine dar în special o sursă importantă de acizi polinesaturați de tip omega-3 recunoscuți pentru importanța lor și în terapiile și tratamentele pacienților oncologici; carnea de rechin sau calcan reprezintă o sursă importantă de proteine în special de colagen necesar în alimentația pacientului oncologic;  carnea de păstrăv, crap, somn.

Consumul de carne de pește este recomandat de specialiștii în nutriția clinică și dietetică dar și de medicii specialisti mai ales pacienților oncologici care au și istoric de afecțiuni cardiovasculare în special a pacienților care au avut de-a lungul vieții atacuri cerebrale ischemice, istoric de Boala Alzheimer, Parkinson, epilepsie sau demență.

Trebuie menținonat faptul că se acordă o atenție sporită atunci când se consumă carne de pește pentru că există pacienți care nu știu că pot avea alergie la carnea de pește.

Este importantă sursa de proveniență a cărnii de pește în sensul ca aceasta trebuie să fie cât mai proaspătă și peștele să fie pescuit din ape marine sau oceanice care sunt controlate din punct de vedere al riscurilor de contaminare cu metale grele.

• Carnea slabă de la vită precum mușchiul sau cotletul în special de la animale crescute liber în ferme ecologice sau cum spunem noi, de la „țară”.

De retinut: este foarte importantă metoda de preparare a cărnii !!

Se recomandă pregătirea cărnii prin fierbere, la abur, pe grătar sau sub forma de frigărui, tocănițe, chiftele la cuptor, perișoare, musaca, etc.

Carnea și Ouăle NU se prăjesc in ulei, untură, rântaș sau unt !!

• Ouăle sunt o sursă importantă și necesară de proteine. Ele nu se prăjesc în ulei și nu se consumă sub formă de maioneze, sosuri, etc. Se recomandă prepararea lor prin fierbere, omlete preparate în tigăi antiabrazive, pot fi sub forma de ouă poșate sau preparate la cuptor sub forma de budinci.
• Brânzeturile proaspete din lapte de vacă, capră, oaie, bivoliță: brânza dulce, caș, telemea nu foarte sărată sau cele preparate din zer cum ar fi urda.
• Lactatele fermentate: iaurt, chefir, sana, lapte bătut-care să nu conțină o cantitate mare de grăsime- max 3%
• Unt- max 10 gr/zi și cu o cantitate de grăsime până la 65 %

Surse proteice importante de origine vegetală:

• Soia, fasolea albă, fasolea roșie, fasolea neagră, mazărea, lintea, năutul
• Ciupercile

Atenție: Nu se prăjesc!!! Nici prepararea lor prin fierbere în exces nu este recomandata!

Alte surse nutriționale de proteine:

• Băuturile special concepute pentru alimentația pacientului oncologic, bogate în proteine, vitamine și minerale de tipul: ProDiet, Fresubin, Nutricia, Ensure, etc.
• Pudre proteice

Așadar:

• Aportul de proteine ​​în cancer este foarte variabil și mulți pacienți nu respectă nici măcar aportul minim recomandat de ghidurile de nutriție oncologică care spun ca acesta ar trebui să fie 1g/kg/corp de proteină mai exact la un pacient care are greutatea de 80 kg, aportul de proteină animală+vegetală ar trebui să fie de aproximativ 80 gr într-o zi.
• Ghidurile de specialitate în nutriția pacientului oncologic recomandă o cantitate minima de 1 g/kg/corp până la 2g/kg /corp cu mențiunea că dieta pacientului oncologic ar trebui monitorizată și stabilită de un dietetician care să cunoască și istoricul afecțiunilor pacientului oncologic aflat în consultație, consiliere sau monitorizare nutrițională.
• Fără o înlocuire/substituire adecvată a proteinelor animale cu alte surse corecte și suficiente de proteine starea nutrițională și calitatea vieții pacientului oncologic pot fi compromise.
• Modificările drastice și abrupte la care recurg marea majoritate a pacienților care află că sunt cu afecțiune oncologică, nu sunt recomandate în timpul tratamentelor și ele trebuie discutate și aprobate de către nutriționistul clinician sau de către dietetician.

Referințe care au contribuit la acest elaborarea materialului prezentat: