Potasiul – element cheie în dieta pacientului dializat!

În ceea ce privește alimentația dumneavoastră, fiind o persoană aflată în program de dializă, este necesară acordarea unei atenții deosebite fiecărei ramuri nutriționale pentru a vă veni în ajutor și a vă găsi un echilibru care să vă aducă beneficii și o stare constantă de bine.

Astfel, în acest articol tratăm cât mai clar și explicit un element de o importanță majoră la pacientul dializat, și anume, potasiul.

Potasiul este un mineral esențial, ce contribuie la funcționarea corespunzătoare a musculaturii și nervilor, influențând și reglând deasemenea bătăile inimii. Se găsește în cantități crescute în celule și în cantități mai reduse în afara acestora, adică în sistemul circulator. Astfel, potasiul total din organism este distribuit 98% intracelular (celule musculare, celule hepatice, hematii) și doar 2% extracelular.

Potasiul ingerat este absorbit în totalitate la nivel intestinal iar în condiții de echilibru al acestuia în organism, 80-90% din aport este eliminat pe cale renala, 10-15% pe cale intestinală și doar 2-5% la nivel tegumentar, prin transpirație.

La o persoana clinic sănătoasă, nivelul potasiului în organism este reglat la nivel renal și prin umare, pierderea funcției rinichilor (parțial sau total) duce la o creștere a nivelului seric al potasiului. În cazul pacienților dializați, substituția renală are rolul de a elimina excesul de potasiu din sânge, însă acumularea acestuia intre două ședințe de dializa este inevitabilă.

De ce este esențial să limităm consumul de potasiu din dieta?

În mod normal, nivelul potasiului din organism este echilibrat prin consumul alimentelor care îl conțin și eliminarea excesului prin urina. Cu toate acestea, majoritatea pacienților aflați în program de dializă nu pot elimina tot potasiul prin urină, din cauza limitării funcției renale. Prin urmare, nivelul potasiului crește peste limita normală, determinând fenomenul de hiperkaliemie (hiperpotasemie).

Valoarea normala a potasiului este de 3.5 – 5 mEq/l, niveluri de peste 5 mEq/l sau sub 3 mEq/l fiind considerate periculoase. Oscilațiile constante ale potasiului pot fi deseori cauza comună de moarte subită.

Consecințele și manifestările excesului/deficitului de potasiu.

Un dezechilibru al nivelului de potasiu în organism induce, fie hiperpotasemie, cea mai des întâlnită, fie hipopotasemie. Hiperpotasemia reprezintă creșterea concentrației serice de potasiu peste valoarea de 5 mEq/l. Când valoarea crește peste 7 mEq/l prezintă risc vital, iar peste 9 mEq/l este considerata letală.

Semnele instalării hiperpotasemiei sunt reprezentate de accelerarea bătăilor inimii, oboseală musculară, cu apariția crampelor, greața, și semne distincte de paralizie (în prima faza la nivelul fetei și trunchiului, urmate de picioare și mâini). Este necesar să conștientizați că inima este tot un mușchi și că hiperpotasemia poate determina blocarea mușchiului inimii.

În schimb, hipopotasemia este definită prin scăderea concentrației plasmatice sub 3.5 mEq/l. La persoanele aflate în programul de dializă, aceasta este destul de rar întâlnită. Este cauzată în special de un aport redus de potasiu în dieta (malnutriție), diaree cronică, consum mare de mineralocorticoizi sau folosirii imprudente a soluțiilor ce reduc absorbția de potasiu (kayexalat). Semnele instalării hipopotasemiei sunt reprezentate de scăderea tensiunii arteriale, trulburari de ritm cardiac, constipație, retenție de urina sau slăbiciune musculară.

Categorii de alimente și conținutul lor în potasiu

Balanță potasiului se echilibrează și se menține cel mai eficient prin controlul aportului alimentar. Alimentele cu concentrații de peste 250 mg/100 g de produs ar trebui în general evitate și acordată o atenție sporită preparării corespunzătoare, prin fierberea lor în apa și aruncarea apei rezultate, acolo unde este cazul (legume, tuberculi, leguminoase etc.).

Din această categorie de alimente fac parte cerealele integrale (pâinea integrală, tărâțe de grau, fulgi de ovăz etc.), fructele (caise, banane, pepene galben și roșu, portocale, kiwi, struguri, mango, fructe confiate etc.), legumele (sfecla, broccoli, varza, morcovi, roșii, gulii, ciuperci, cartofi, păstărnac, murături etc.), lactatele (lapte și derivate, brânzeturi topite, cașcaval sau brânză maturată, creme de brânză tartinabile, etc), leguminoase uscate și fructe oleaginoase (fasole boabe, naut, linte, arahide, nuci, semințe), băuturi dulci (din fructe sau din comerț), și nu în ultimul rând sursele de proteine care reprezintă în general și surse mari de potasiu (majoritatea speciilor de pește, carnea de vită, de porc, viscere, fructe de mare, carne conservată, mezeluri etc.).

Alimentele cu conținut scăzut de potasiu, care au în general concentrații sub 250 mg/100 g de produs, pot fi consumate în mod regulat, însă atenția trebuie axata pe mărimea și frecventa porțiilor.

Dintre acestea fac parte alimentele constituite din faina alba (pâine alba, paste), orezul alb, fructele cu conținut scăzut de potsaiu (mere, fructe de pădure, grapefruit, etc.), legumele (fasole verde, conopida, țelină, porumb, castraveți, vinete, salată verde, ceapa, pătrunjel, mazăre verde, deovlecel, spanac, etc.), băuturilor neindulcite de tipul ceaiului sau a cafelei, lactatele proaspete(caș, urda, brânză de vaci, lapte bătut, etc) sau a surselor de proteina(carne de pasare, de curcan, ton, oua, creveți etc.).

Un studiu realizat în 1990 a demonstrat că prin pregătirea mâncărurilor în gospodăria proprie și implicit prepararea termică a alimentelor, se reduce conținutul de potasiu al acestora cu aproximativ 80% –  acest aspect fiind deosebit de important în cazul alimentelor foarte bogate în potasiu. La pacienții cu nivelul seric predialitic al potasiului mai mare de 6 mmol/l, un aport zilnic de potasiu de 50-70 mmol (1950-2730 mg) sau 1 mmol/kg corp este recomandat.

Prin urmare, exista strategii și modalități prin care se poate reduce consumul de potasiu:

• Consumul prioritar al alimentelor cu conținut scăzut de potasiu;
• Consumul unei porții (150 g) de legume/fructe proaspete, iar a doua dacă se impune, necesitând preparare termica;
• Consumul fructelor din compoturi (fară lichid) în locul fructelor proaspete;
• Consumul legumelor fierte sau preparate la cuptor/grătar în locul celor proaspete sau prăjite în ulei;
• Submersia legumelor proaspete sau congelate în apa, timp de cel puțin 2 ore înainte de preparare, cu schimbarea apei pentru fierbere și fară a adaugă sare în acest proces, deoarece împiedică eliminarea potasiului;
• Îndepărtarea apei din compoturi, în aceasta fiind dispersată o cantitate mare de potasiu rezultat din pulpa fructelor;
• Evitarea sucurilor și fresh-urilor din fructe cu conținut mai mare de 70% fruct, acestea conținând o cantitate mare de potasiu.

          După cum se observă, nevoile nutriționale ale pacientului dializat sunt intradevar unele speciale dar asta nu înseamnă că nu nu vă puteți  bucura de mâncăruri gustoase și apetisante. Trebuie doar să țineți cont de niste reguli specifice, să aplicați minime cunoștinte de gastrotehnie și să faceți alegerile potrivite. Sfatul meu, ca întotdeauna este să solicitați informații avizate dieteticienilor în legătură cu gestionarea tuturor categoriilor de alimente specifice afecțiunii dumneavoastră.