Știați că tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) nu numai că are impact asupra sarcinilor academice și profesionale, ci poate afecta și comportamentele alimentare?
Această diferență de neurodezvoltare, caracterizată prin tipare persistente de atenție variabilă, hiperactivitate și/sau impulsivitate, modelează obiceiurile alimentare prin mai multe mecanisme interconectate.
Interocepție și diferențe senzoriale
Interocepția este capacitatea noastră de a recunoaște și interpreta semnalele interne ale corpului, cum ar fi foamea, senzația de sațietate și setea. Persoanele cu ADHD adesea se luptă să recunoască aceste semnale, ceea ce poate duce la tipare alimentare neregulate. De exemplu, uitarea de a mânca, mâncatul după ce s-a simțit sătul sau confuzia foamei cu setea sunt tipare comune pe care le observăm în practica nutrițională. Observăm cum interocepția deficitară sau disreglată poate contribui atât la subalimentare, cât și la supraalimentare.
Persoanele cu ADHD pot trece cu ușurință cu vederea indiciile subtile care ne ghidează în mod normal ritmurile alimentare sănătoase. De asemenea, merită menționat faptul că unele medicamente pentru ADHD, în special medicamentele stimulante, pot reduce pofta de mâncare, exacerbând potențial aceste dificultăți alimentare și întărind nevoia de monitorizare și sprijin pentru a menține o nutriție echilibrată.
Pe lângă aceste provocări legate de interocepție, ADHD poate afecta semnificativ experiența senzorială a alimentației. Este destul de comun ca persoanele cu ADHD să fie mai sensibile la texturile, gusturile și mirosurile alimentelor, ceea ce duce la aversiuni alimentare, alimentație selectivă sau, în unele cazuri, diete minimaliste. Aceste preferințe senzoriale pot cauza dezechilibre sau deficiențe nutriționale. În timp, aceste lacune nutriționale pot ajunge să perturbe echilibrul hormonal și corporal, intensificând potențial unele trăsături și simptome ale ADHD.
Hiperfocalizarea și provocările funcției executive
O concepție greșită des întâlnită despre ADHD este că înseamnă că o persoană nu se poate concentra deloc. În realitate, ADHD este mai bine înțeles ca o afecțiune de atenție variabilă sau disreglată, în care concentrarea oscilează între distractibilitate și perioade de concentrare intensă, cunoscute sub numele de hiperfocalizare.
În timpul hiperfocalizării, persoanele cu ADHD pot deveni atât de absorbite de o sarcină captivantă încât își pierd ușor noțiunea timpului și își ignoră nevoile corporale, cum ar fi foamea sau setea. Această situație poate duce adesea la uitarea de a mânca și la săritul peste mese, ceea ce poate fi urmat de supraalimentare sau mâncare excesivă odată ce atenția se îndreaptă înapoi către nevoile fizice.
Provocările legate de funcția executivă, de exemplu, dificultățile de planificare, organizare și inițiere a sarcinilor, pot interacționa, de asemenea, cu hiperfocalizarea, perturbând și mai mult rutinele alimentare. De exemplu, o planificare deficitară poate însemna că mesele nu sunt pregătite sau gândite în avans, ceea ce face mai ușoară ideea de a sări peste mese în timpul acelor perioade de hiperfocalizare sau recurgerea la alegeri alimentare impulsive, mai puțin nutritive, atunci când, în sfârșit, se simte foamea. Aceste dificultăți combinate pot avea un impact negativ asupra respectării planurilor nutriționale și pot contribui la modele alimentare neregulate.
Stresul, reglarea emoțională și imaginea corporală
Stresul cronic apare frecvent asociat cu ADHD și poate perturba semnificativ comportamentele alimentare. Stresul declanșează adesea alimentația emoțională sau pofte pentru alimente bogate în zahăr și grăsimi, toate acestea putând contribui la modele alimentare legate de creșterea simptomelor ADHD. De asemenea, stresul afectează axa intestin-creier, putând agrava atât sănătatea digestivă, cât și simptomele ADHD.
Persoanele cu ADHD sunt mai predispuse la probleme gastrointestinale(ex. constipație, diaree, balonare sau dureri abdominale). Dovezile emergente sugerează că un microbiom intestinal dezechilibrat poate influența, de asemenea, producția de neurotransmițători (de exemplu, serotonină, dopamină), afectând starea de spirit și funcția cognitivă și putând exacerba simptomele ADHD.
Stima de sine scăzută este, de asemenea, o provocare frecventă pentru persoanele neurodivergente, inclusiv pentru cele cu ADHD. Adesea, aceasta își are rădăcinile în experiențele timpurii de sensibilitate la respingere și feedback negativ. Într-o societate saturată de rețele sociale, filtre și îmbunătățiri cosmetice, standardele de frumusețe nerealiste pot intensifica cu ușurință nemulțumirea față de propriul corp. Această observație este valabilă în special pentru femeile mai tinere cu ADHD, care pot prezenta un risc mai mare de dismorfie corporală, ceea ce sugerează necesitatea unor cercetări suplimentare în acest domeniu.
Această problemă cu imaginea corporală poate afecta semnificativ obiceiurile alimentare: impulsivitatea și disreglarea emoțională legate de ADHD duc adesea la tipare precum mâncatul compulsiv, mâncatul emoțional sau dietele restrictive, deoarece indivizii caută confort sau control prin intermediul alimentelor . Aceste cicluri nu numai că întăresc stima de sine scăzută, dar cresc și riscul de a dezvolta tulburări de alimentație la persoanele cu ADHD. Stresul, dificultățile de reglare emoțională și problemele de imagine corporală interacționează adesea și pot întări și mai mult tiparele alimentare dezordonate.
Legătura dintre ADHD și tendințele de a mânca compulsiv
Așa cum s-a subliniat mai sus, dificultățile de control al impulsurilor și de reglare emoțională în cazul ADHD pot crește riscul decomportamente de alimentație compulsivă, care adesea apar concomitent cu ADHD. Interocepția deficitară, omiterea meselor indusă de hiperfocalizare și alimentația legată de stres contribuie la cicluri de restricție și alimentație compulsivă. Sensibilitățile senzoriale pot determina indivizii să caute alimente foarte gustoase, de exemplu, cele intens dulci, sărate sau grase, care sunt mai susceptibile de a fi consumate în exces.
Pe lângă acești factori comportamentali și psihologici, dezechilibrele neurotransmițătorilor, în special cele care implică dopamina și norepinefrina, sunt esențiale atât pentru ADHD, cât și pentru alimentația compulsivă. Acestea pot determina indivizii să caute satisfacție imediată, făcând ca alimentele extrem de satisfăcătoare să fie deosebit de atrăgătoare, ceea ce poate crește riscul tendințelor de a mânca compulsiv.
Acum înțelegem și că factorii genetici pot contribui atât la ADHD, cât și la comportamentele de alimentație compulsivă. Cercetările au identificat corelații între variante genetice specifice legate de reglarea dopaminei și o probabilitate mai mare de a experimenta trăsături ADHD și alimentație compulsivă. Cu toate acestea, este important de menționat: contribuțiile genetice sunt complexe și pot implica mai multe gene și factori de mediu.
Toate aceste vulnerabilități interacționează cu factori declanșatori de mediu și psihologici, ceea ce face deosebit de dificil pentru persoanele cu ADHD să mențină obiceiuri alimentare echilibrate.
După cum puteți vedea, impactul ADHD asupra obiceiurilor alimentare este oarecum complex și multifactorial. Implică diverși factori. De aceea este crucial să abordăm aceste probleme într-un mod holistic și să promovăm autocompasiunea.
Sprijinul alimentar, suplimentarea și/sau medicația atunci când este necesar, gestionarea stresului, precum și intervențiile personalizate, cum ar fi coaching-ul sau terapia, atunci când este cazul, pot ajuta la îmbunătățirea atât a comportamentelor alimentare, cât și a stării generale de bine la persoanele cu această diferență de neurodezvoltare.
Referințe
1. Martin, E., Dourish, CT și Higgs, S. (2023) „Precizia interoceptivă mediază relația longitudinală dintre simptomele de inatenție ale tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și tulburările de alimentație într-un eșantion comunitar”, Physiology & Behavior, 268, p. 114220. doi:10.1016/j.physbeh.2023.114220.
2. El Archi, S. și colab. (2020) „Afectivitatea negativă și disreglarea emoțională ca mediatori între ADHD și tulburările de alimentație: o analiză sistematică”, Nutrients, 12(11), p. 3292. doi:10.3390/nu12113292.
3. Kaisari, P. și colab. (2018) „Asocieri între simptomele principale ale tulburării de deficit de atenție cu hiperactivitate și atât consumul excesiv de alimente, cât și cel restrictiv”, Frontiers in Psychiatry, doi:10.3389/fpsyt.2018.00103.
4.Ashinoff, BK și Abu-Akel, A. (2019b) „Hiperfocalizarea: Frontiera uitată a atenției”, Psychological Research, 85(1), pp. 1–19. doi:10.1007/s00426019-01245.
