Merișoarele intervin în prevenirea cancerului prin compușii fenolici, pe care îi conțin. Dintre aceștia fac parte polifenolii, găsiți în majoritatea fructelor de pădure. Dar și un tip relativ unic de proantocianidină. Deoarece, mulți dintre acești compuși sunt molecule complexe descompuse de microbiota intestinală, putând exista efecte ample asupra acesteia și a inflamației. Diferențele individuale în microbii intestinali este explicația că oamenii diferă în ceea ce privește protecția împotriva cancerului, atunci când vorbim de merișoare.
Proantocianidinele sunt compuși complecși care sunt în mare parte neabsorbiți din tractul digestiv. Unii cercetători consideră că aceștia sunt probabil fitocompușii de merișor cei mai protectori împotriva cancerului. În studiile pe celule, proantocianidinele sunt antioxidanți care par să influențeze expresia genelor pentru a scădea creșterea celulelor canceroase și a crește autodistrugerea acestora. Microbii din intestin le descompun pentru a forma alte substanțe fitochimice, care ar putea avea efecte antiinflamatorii în întregul corp.
În studiile pe celule și animale s-a demonstrat că antocianinele influențează semnalizarea celulară în moduri care cresc enzimele antioxidante, antiinflamatorii și de dezactivare a carcinogenului. Ele inhibă creșterea și capacitatea celulelor canceroase de a se răspândi și activează semnalizarea care duce la autodistrugerea celulelor anormale. Tot pe baza studiilor pe celule și pe animale, acizii fenolici au potențialul de a crește apărarea antioxidantă și antiinflamatoare a celulelor împotriva daunelor, care ar putea duce la cancer. De asemenea, dovezile din studiile pe animale sugerează că acestea pot să îmbunătățească metabolismul glucozei, să scadă rezistența la insulină și să modifice microbiota intestinală (microbii care trăiesc în tractul digestiv), creând un mediu în organism mai puțin susceptibil de a susține cancerul.
Triterpenoizii (cum ar fi acidul ursolic) pot crește enzimele antioxidante, antiinflamatorii și de dezactivare a carcinogenului, influențând căile de semnalizare celulară și expresia genelor în studiile celulare. De asemenea, scad creșterea și cresc autodistrugerea celulelor canceroase izolate.
În studii pe animale, merișoarele au fost consumate ca fructe liofilizate, pulberi, extracte sau compuși purificați, și s-a dovedit că pot crește activitatea enzimelor antioxidante, pot reduce stresul oxidativ și pot reduce inflamația și incidența tumorilor în colon.
Cu toate acestea, studiile de laborator trebuie interpretate cu prudență, parțial pentru că pot folosi substanțe fitochimice în concentrații mult peste nivelurile care ar circula în organism. De asemenea, biodisponibilitatea și activitatea fitocompușilor precum cei din merisoare depind nu numai de ceea ce se găsește în fructe, ci și de modul în care acestea sunt descompuse de microbiota intestinală, preluate în sânge și circulate prin organism.
Studiile umane legate de merișor și riscul de cancer compară în principal grupuri de oameni care consumă cantități mari sau mici de fructe. Persoanele care mănâncă mai multe fructe au un risc mai mic de a face o gamă largă de cancere. Acest lucru reflectă probabil protecția combinată față de mulți nutrienți și compuși diferiți pe care îi conțin. Persoanele ale căror diete au fost mai bogate în în flavonoli au arătat niveluri mai scăzute de stres oxidativ, în analiza transversală a unui studiu populațional mare.
Un studiu pe termen scurt al unui grup mic de adulți în vârstă sănătoși a constatat că fitocompușii de merișor au fost absorbiți și capacitatea de apărare antioxidantă a crescut timp de câteva ore după consumul de suc de merișor.
Referințe