Pe scurt, dieta cetogenă (ketogenă) este bogată ȋn grăsimi și săracă ȋn carbohidrați. Glucoza care este principalul ”combustibil” al organismului, se găsește ȋn dieta cetogenă ȋntr-o cantitate foarte mică, astfel ȋncȃt organismul ”se vede nevoit” să folosească altceva drept ”combustibil” (grăsimile/lipidele, corpii cetonici).
A fost folosită, ȋn neurologie, de mai mulți ani pentru controlul convulsiilor copiilor cu epilepsie refractară (ȋncă din 1920) și chiar face parte din protocolul standard de tratament al unor boli genetice. În ultima perioadă, dieta cetogenă a fost din ce ȋn ce mai utilizată ȋn tratamentul diverselor boli ale adulților (obezitate, diabet zaharat, chiar cancer ATENȚIE dieta cetogenă NU se aplică oricărui pacient cu una dintre aceste boli, este nevoie de indicația și supravegherea unui nutritionist clinician).
Adulții ”produc” mai greu și mai puțini corpi cetonici decȃt copii, de aceea, nivelul sanguin al corpilor cetonici la adulți este mult mai mic decȃt la copii. Pornind de la această idee, s-au comparat nivelurile corpilor cetonici și ȋn cazul adulților de vȃrste diferite, ajungȃndu-se, așa cum era de așteptat la mult mai mulți corpi cetonici ȋn cazul unui adult de 25 ani comparativ cu altul de 73 de ani.
DE REȚINUT cu cȃt vȃrsta e mai ȋnaintată, cu atȃt starea de cetoză, pe care o induce dieta cetogenă, este mai mică.
La fel ca ȋn cazul copiilor cu epilepsie, dieta cetogenă poate fi sigură și eficientă și la adulți, dar ar trebui implementată doar cu sprijinul profesioniștilor medicali. Ca ȋn majoritatea cazurilor (că vorbim de dietă sau despre altceva), motivația este cheia de succes. Pacienții care sunt autonomi (se pot ȋngriji singuri) au nevoie de o automotivare și este important să aibă o structură de sprijin puternică. În cazul pacienților dependenți, ȋngrijitorii lor trebuie să fie motivați să gestioneze dieta.
Dieta cetogenă NU este universal valabilă, potrivită oricărui pacient. Ea trebuie să fie adaptată nevoilor individului, luȃnd ȋn considerare caracteristicile sale fizice și mintale, condiția medicală (alte boli), preferințele medicale, tipul și calitatea sprijinului din partea membrilor familiei, ușurința de a urma dieta.
De cele mai multe ori, diferențele dintre recomandările copiilor și ale adulților, au legătură cu conformitatea (de foarte multe ori, reprezintă o provocare mai mult pentru adulți decȃt pentru copii).
De aceea, este important:
- Să li se furnizeze pacienților adulți idei de rețete;
- Să fie instruiți cu privire la stilul de viață aferent dietei cetogene;
!!! În cazul copiilor, rezultatele dietetei cetogene pot fi urmărite abia după 2 ani, iar ȋn cazul adulților după minim 3 luni.
Referințe