Există nenumărate informații privind intoleranța la lactoză, o afecțiune din ce ȋn ce mai frecventă ( aproximativ 65-70% din populația lumii), apărută ca o consecință a incapacității de a digera lactoza (deficit primar sau secundar de lactază – enzima responsabilă cu digestia lactozei).
Simptomele includ:
- Scaune moi;
- Balonare;
- Dureri abdominale;
- Flatulență;
- Greață.
Simptomatologia depinde de cantitatea de lactoză ingerată, de activitatea reziduală a lactazei și de timpul de tranzit intestinal. Semnele și simptomele apar la 30 minute-1 oră după ingerarea produselor, care conțin lactoză, putȃnd să dureze pȃnă la 48 de ore.
Cu toate că, prognosticul acestei afecțiuni este bun, simptomele pot afecta calitatea vieții, iar boala poate crește riscul pentru anumite complicații asociate.
Intoleranța la lactoză se prezintă cel mai frecvent la adolescenți și adulți tineri, afectȃnd ȋn egală măsură bărbații și femeile (s-a observat că aproape jumătate din femeile cu intoleranță la lactoză, ȋși recapătă toleranța pe parcursul sarcini, probabil datorită tranzitului intestinal lent și adaptării bacteriene din timpul sarcinii). O anumită variantă genică a acestei afecțiuni este asociată cu o concentrație plasmatică de vitamina D mai redusă.
SFATURI:
- Citiți etichetele produselor comerciale;
- Evitați sau reduceți consumul preparatelor care conțin lactoză;
- Majoritatea persoanelor pot ingera pȃnă la 240 ml de lapte, fără a fi o exacerbare a simptomele. Dar, unii pot prezenta simptome la cantități mai mici.
- Laptele integral sau cel cu ciocolată pot fi mai bine tolerate decȃt cel degresat.
Principala terapie a acestei afecțiuni este reprezentată de ajustarea dietei. Pe lȃngă produsele evidente, care conțin lactoză, pacienții trebuie să știe și alte alimente, care pot declanșa simptomele specifice intoleranței la lactoză: carnea procesată, diverse sosuri, diverse tipuri de pȃine, margarină, anumite cereale și cartofi procesați, chiar și medicamente, care au ȋn compoziția lor lactoză.
Diagnosticul de elecție se face pe baza testului cu hidrogen ȋn respirație ( după un post de noapte, pacienților li se administrează lactoză și se recoltează probe de aer expirat timp de 3 ore, la interval de 30 minute, pentru a evalua hidrogenul gazos. Deficiența de lactază se pune pe baza unei concentrații de hidrogen ȋn respirație mai mare de 20 părți per milion față de valoarea de bază după ingestia de lactoză). Se mai măsoară și nivelul glicemiei, după administrarea a 50 g de lactoză ( la 0, 60 și 120 minute). Intoleranța la lactoză este sugerată ȋn cazul ȋn care glicemia nu crește cu măcar 20 mg/dl. Rezultate eronate (fals negative) apar ȋn cazul existenței diabetului zaharat.
Biopsia intestinului subțire, desi este criteriul standard, este invazivă și destul de rar folosită. Avantajul major este că oferă informații definitive, dar nu este disponibilă foarte ușor și, de obicei, nu este necesar.
Testele imagistice nu sunt utile ȋn diagnosticarea intoleranței la lactoză primare, dar pot fi utile pentru excluderea cauzelor secundare.
Referințe
https://emedicine.medscape.com/article/187249-overview#showall